25 oct. 2011

Contrast.

Sa mai schimbam si contrastul imaginilor am decis sa pun si altfel de imagini cu flori din gradina. Formele sunt destul de interesante dar o sa las cititorii sa isi dea seama cu ce se aseamana fiecare in parte.


Mai jos urmeaza niste contraste interesante :D. Fluturasul asta mai are putin si zboara, profitati de ocazie si priviti-l.


Se pare ca unele flori mai tin si capul plecat. Dece inca nu stiu dar stiti voi proverbul ala "Capul plecat sabia nu-l taie". Sa aiba si florile ceva semanator? Ia sa le intrebati cand le vedeti cu capul plecat.


Daca la cainii care sunt rai se spune ca au cerul gurii negru ce se poate spune despre florile care au limba galbena?



Si uite asa au mai aparut niste flori pe blog. Va spun de pe acum ca mai sunt multe care or sa apara, ce sa ii fac daca imi place sa le surpind frumusetea cu aparatul de fotorafiat, asta chiar daca nu reusesc sa surprind adevarata lor culoare dar asta e viata de fotograf - ce nu iese din aparat iese din Photoshop.

17 oct. 2011

Cand afara ploua.

Dintotdeauna ploaia a trimis lumea in case, corturi, colibe, pesteri, etc. mai stiu eu unde locuiau stra-stra-stra...mosii nostri.  Fotograful pe o astfel de vreme isi pregateste "echipamentul de munca" si asteapta sfarsitul ploii pentru "a-si face meseria" sau a-si satisface necesitatea de a fotografia ceva zilnic indiferent de intemperiile naturii. Dupa ploaie pe langa fotograf mai ies si ciupercile :)), cred ca vor sa fie si ele "pozate" pe langa celelalte subiecte mult gandite ce vor urma sa fie capturate la sfarsitul intemperiei. Si uite asa e viata de fotograf, urmaresti ploaia si astepti sa treaca pentru a-ti lua aparatul in spate (pardon echipamentul) si a pleca la cautat subiecte care merita sa fie capturate de cutia ta magica si apoi sa le aratati lumii asa cum sunt ele dupa ploaia care i-a bagat pe toti la adapostul calduros si uscat oferit de caminele lor.
     In continuare va voi lasa sa va delectati cu cateva (doua plus una postata in fata palavragelilor mele) imagini facute dupa o ploaie in gradina cu flori a mamei.


5 oct. 2011

Diafragma si influenta ei asupra campului de profunzime.

 Diafragma – Campul de profunzime.

        Diafragma este un subansamblu al obiectivului aparatului de fotografiat, destinat dozarii debitului fluxului luminos ce patrunde in camera obscura si va ajunge pe senzor (film dupa caz). Rolul ei principal este de a face sa varieze profunzimea de camp.
        De obicei termenii precum deschiderea diafragmei, shutter speed, F stop, ISO, etc. nu sunt foarte clari. Totusi intelegerea parametrilor care controleaza expunerea in fotografie nu este dificila. Expunerea se refera la cantitatea de lumina colectata de mediul de inregistrare (film, senzor digital) in timpul realizarii unei fotografii. Fiecarui cadru ii corespunde o anumita expunere pentru realizarea unei imagini corecte.

Deschiderea diafragmei.

         Deschiderea diafragmei se refera la diametrul deschiderii (diafragma) prin care lumina intra in camera de fotografiat. Deschiderea diafragmei se masoara in asa numitul numar f si este acel parametrul notat cu F la majoritatea camerelor (obiectivelor) foto. O deschidere mica inseamna mai putina lumina care intra in camera foto iar o deschidere mare inseamna mai multa lumina care va intra in camera. Deschiderea mica/mare a diafragmei “se poate invata mai usor”  prin impartirea numarului F la numarul diafragmei folosite/dorite, astfel o valoare de F/1,4  va avea insemna o deschidere mai mare a diafragmei in comparatie cu o valoare F/5,6. Cateva din valorile diafragmei sunt reprezentate in figura de mai jos, imaginea evidentiaza doar sase valori dar ele pot ajunge pana la 32 si 64 cam in felul urmator: F:1; 1,4; 2; 2,8; 4; 5,6; 8; 11; 16; 22; 32; 45; 64 etc. Unele obiective pot avea si valori intermediare ale diafragmei pe langa cele standard prezentate mai sus., exemplu: F/7; F/20, etc.
         Numarul F, care specifica deschiderea diafragmei, este o fractie intre distanta focala si diametrul efectiv al deschiderii. De obicei, un obiectiv are valori fixe la care poate fi setata  diafragma, de exemplu: F/2, F/4, F/8, etc. De retinut ca exista o relatie inversa intre numarul F si diametrul deschiderii, astfel o valoare F mica inseamna o deschidere mai mare a diafragmei, deci mai multa lumina care ajunge la senzor/film. In plus, fiecare treapta de deschidere (in ordine crescatoare), reprezinta o crestere de doua ori a cantitatii de lumina. Astfel, o diafragma F/2,8 inseamna o deschidere mai mare decat F/4 prin care trece de doua ori mai multa lumina. Daca fotografia este expusa prea mult, (cantitatea de lumina inregistrata este mai mare decat ar fi necesar) imaginea va fi prea luminoasa, cu zone complet albe, fara detalii (sau supraexpusa). Invers, daca fotografia este expusa prea putin, (cantitatea de lumina inregistrata este mai mica decat ar fi necesar), imaginea va fi intunecata (sau subexpusa).

Campul de profunzime.

         Profunzimea de camp poate fi definita ca zona dinaintea si din spatele planului pentru care s-a facut punerea la punct a obiectivului (zona de focalizare), zona in cuprinsul careia toate obiectele sunt reprezentate clar in fotografie.
        Profunzimea de camp reprezinta distanta dintre un plan apropiat si un plan indepartat, de la nivelul subiectului fotografiat, interval in care reproducerea pe copia pozitiva a diverselor detalii este acceptabil de clara. Claritatea redarii obiectului este maxima pentru planul de punere la punct (planul perfect focalizat). Ea descreste treptat, pe masura ce obiectele sunt situate catre limitele care caracterizeaza profunzimea de camp.
         Diafragma joacă un rol important în stabilirea profunzimii de camp. Aţi observat fără indoiala de multe ori ca si alte obiecte ce apar în imagine la o anumită distanţă în faţa şi în spatele subiectului sunt la fel de clare ca si acesta. Toate aceste elemente au fost cuprinse în momentul fotografierii in intervalul de care aminteam mai sus. Pe masură ce obiectele se departeaza de aceste două praguri ale intervalului, ele devin tot mai neclare. Principiul după care diafragma influenteaza profunzimea de camp este urmatorul: cu cat diafragma este mai inchisa cu atat profunzimea de camp este mai mare si invers.
         Putem deci observa ca daca focalizam pe un anumit subiect, alte obiecte, situate atat in fata cat si in spatele celui focalizat, vor fi reprezentate pe fotografia finala acceptabil de clar, daca se incadreaza in anumite limite sau, mai scurt, profunzime de camp (in engleza: Depth of Field - DOF) si se poate demonstra ca se dispune 1/3 in fata obiectului focalizat si 2/3 in spatele obiectului focalizat.
        Teoretic, pe o fotografie va fi reprodus perfect clar doar acea regiune a subiectului aflata in planul de focalizare. Zonele aflate mai aproape sau mai departe de planul de focalizare vor fi reproduse mai mult sau mai putin difuz, in fuctie de pozitionarea lor in raport cu planul de focalizare. Practic insa, deoarece capacitatea discriminativa a ochiului uman este relativ limitata, se percepe ca fiind suficient de clar reproduse in fotografie si obiectele situate putin in fata planului de maxima claritate cat si pe cele situate putin in spatele planului.
         Profunzimea de camp este determinata de o multime factori dintre care cei mai importanti sunt:
1.    distanta foacala a obiectivului: cu cat obiectivul are o distanta focala mai mica cu atat profunzimea de camp va fi mai mare si invers. Unele obiective permit o profunzime de camp si la distante focale mari datorita constructiei lor, singurul inconvenient ramane insa pretul destul de ridicat dar care compenseaza calitatea imaginilor.
2.    gradul de diafragmare (diafragma utilizata): cu cat obiectivul va fi mai mult diafragmat (F/22, F32) cu atat va creste si profunzimea de camp, cu cat deschiderea diafragmei va fi mai mare (ca numar, F/4, /F8) cu atat va scadea profunzimea campului.
3.    punerea la punct a obiectivului pentru o anumita distanta (distanta de fotografiere): cu cat un obiectiv va fi pus la punct pentru un plan situat la o distanta mai mica de centrul sau optic, cu atat profunzimea de camp se va caracteriza printr-o intindere mai redusa si invers.
         Diafragma obiectivelor fotografice poate fi manipulata in doua scopuri: cresterea/scaderea cantitatii de lumina si marirea/micsorarea profunzimii de camp. Evident, cele doua scopuri nu pot fi separate ci se influenteaza unul pe celalalt prin faptul ca modificarea diafragmei altereaza intr-un fel sau in altul atat luminozitatea cat si profunzimea de camp (mai sunt si alte influente dar despre ele voi vorbi intr-un alt articol—shutter speed si ISO). In cazul in care este nevoie de mai multa lumina, se alege o deschidere mare a diafragmei (exemplu F/2,8) ceea ce echivaleaza cu o profunzime de camp foarte mica. Profunzimea de camp variaza insa si in functie de alti factori: distanta focala, distanta pana la subiect, etc. Invers, pentru a micsora cantitatea de lumina din fotografie, setati o deschidere mica a diafragmei (un numar f mare). De obicei, nu se utilizeaza valori foarte mari, precum F/16, F/22, etc deoarece apare fenomenul de difractie care poate altera calitatea imaginilor capturate. La diafragme mici profunzimea de camp va fi mai mare ceea ce poate fi un dezavantaj in cazul in care doresti sa izolezi subiectul de fundal (de exemplu pentru un portret in care fata personajului este in focus iar fundalul este blurat – pentru portrete se utilizeaza in general diafragme cuprinse intre F/8 si F/4).

Cum sa folosiţi campul de profunzime.

            In general e un lucru stiut de majoritatea fotografilor, dar în cazul unor fotografi care habar nu au, sau pentru că sunt incepatori, iata cum puteti sa va folosiţi de Campul de Profunzime sau “Depth of field” cum se mai numeste, se refera la regiunea de focusare care exista in orice imagine, cand focusezi, la aparatele foto nu ai o imagine clara peste tot ci ai un focus pe o persoana sau un obiect, in fata si spatele persoanei ai o neclaritate aceasta se numeste “Depth of field” (Campul de Profunzime).
        Diafragma obiectivelor este primul factor care influenteză profunzimea, cu cat numarul diafragmei este mai mic (ex:F/4,F/5.6), campul de profunzime este mic, după cum puteţi vedea in modelul de mai jos:
          Cu cat numarul diafragmei creste (ex:F/8, F/11) campul de profunzime se mareste, ex mai jos:
        La o diafragmă aproape sau chiar la maxim inchisa numarul F fiind mare (ex:F/22, F/32 in functie de obiectiv si zoom), campul de profunzime este la maxim fiind chiar spre infinit dupa cum puteti vedea si în imaginea de mai jos:
        Asadar deci, masurarea diafragmei se face în F/stops şi unde numarul mic F reprezintă deschidere mai mare iar numarul mai mare F reprezinta deschidere mica, in concluzie cu cat nr F(diafragma) e mai mic cu atât campul de profunzime va fi mai mic (F/2.8).


          Din contra, daca se doreste obtinerea, de ex. a unui instantaneu, poate ca este mai bine de a obtine o imagine clara a subiectului, in timp ce obiectele din mediul inconjurator, mai apropiate sau mai indepartate in raport cu subiectul principal, sa fie redate neclar, pentru a putea sugera spatiul tridimensional.
        Pe masura ce se inchide diafragma, creste profunzimea si scad aberatiile lentilelor; caracterul ondulator al luminii determina insa difractia la trecerea printr-o fanta sau orificiu (diafragma); la inchideri mari ale diafragmei, proportia razelor luminoase care au suferit difractie la trecerea prin fanta realizata de iris, devine tot mai importanta, alterand contrastul general al negativului, si deci trebuie evitata, desi profunzimea de camp continua sa creasca. In general se considera ca efectul de difractie devine sesizabil la diafragme cu valoarea peste F/8 – F/16, in functie de modelul obiectivului;
        Regland claritatea pe un obiect aflat la o distanta medie si inchizand treapta cu treapta diafragma, se observa o crestere treptata a profunzimii de camp.

           La o anumita valoare a diafragmei, profunzimea in planul indepartat devine atat de mare incat poate fi considerata infinita. In acest caz se obtin suficient de clar imagini ale obiectelor aflate de la o anumita distanta (limita proximala a campului de profunzime) pana la infinit, situatie denumita "hiperfocala".

         Iata si formulele de calcul dupa care se stabileste campul de profunzime:
Notatii:
D = diafragma
Df = distanta pentru care se regleaza claritatea (in metri)
F = distanta focala a obiectivului (in milimetri)
Pd = diametrul petei de difuzie (in milimetri)
Hf = hiperfocala
Pd = F/1000 (pata de difuzie = 0,05 mm)
sau
Pd = F/1600 (pata de difuzie = 0,03 mm)
Hf = F/(D/1000000) - pentru un Pd = 0,05 mm
Hf = F/(D/1600000) - pentru un Pd = 0,03 mm
Plan apropiat = (Hf*Df)/(Hf + Df).
Plan indepartat = (Hf*Df)/(Hf - Df).

Note:
1. Daca numitorul (Hf - Df) < 0, planul indepartat se considera infinit.
2. In formulele de mai sus, s-au facut unele simplificari, in baza faptului ca distanta focala a obiectivului este neglijabila in raport cu distanta dintre aparat si subiect. In cazul in care se fotografiaza macro sau proxifotografie, aceste simplificari nu se mai pot aplica iar formulele de calcul a profunzimii de camp se modifica substantial.
3. Formulele de mai sus se aplica in cazul obiectivelor simetrice in raport cu pozitionarea diafragmei. Multe obiective au o constructie asimetrica dar, pentru subiecte aflate la distante relativ mari in raport cu distanta focala, erorile pot fi neglijate.
4. Campul de profunzime poate fi exprimat si in functie de raportul de reproducere (al subiectului in imagine) dar aceasta estimare este mai putin practica.

Despre clasificarea obiectivelor fotografice.

       Dorind sa invat mai multe despre obiectivele fotografice DSLR am apelat la prietenul tuturor "Google". Rezultatele intrebarilor au fost multe, chiar prea multe zic eu astfel incat nici nu mai stiam cu ce sa incep.  Astfel mi-am luat o gramada timpul meu liber pentru a filtra toata informatia descoperita si pentru a o pune cap la cap si a forma ceva mai usor de citit si inteles formand astfel acest "articol" pentru cei interesati.


Partea I.

             Obiectivele fotografice sunt o componenta foarte importanta pentru oricare tip de aparat fotografic, fie el DSLR sau compact. Calitatea imaginilor este influentata in primul rand de obiectiv, (calitatea obiectivului, a sticlei din care sunt confectionate lentilele, etc), urmatoarea componenta care influenteaza calitatea unei fotografii este senzorul si apoi este fotograful, dar despre aceste voi vorbi alta data.
Obiectivele fotografice se pot clasifica in mai multe moduri dar principalul mod de clasificare este cel al distantei focale. Distanta focala reprezentand distanta fizica dintre senzorul aparatului de fotografiat si centrul optic al obiectivului. In functie de aceasta distanta distigem:

Obiective cu distanta focala variabila.

   In general, obiectivele cu distanta focala variabila sunt  sunt de trei feluri: wide, normale si teleobiective.
          ●Wide: sunt obiectivele scurte ca si dimensiuni si o distanta focala mai mica de 18 mm. Aceste obiective sunt utilizate indeosebi in fotografia de arhitectura, fotografia de interior (fotografia de interior cu tente arhitecturale sau imagistice si nicidecum portrete) si cea peisajistica. Aceste obiective permit unghiuri de fotografiere foarte mari, aproape de 180º, de exemplu un obiectiv cu distanta focala de 15 mm va avea unghiul de cuprinde de 180 º, unghiurile de cuprindere difera in functie de producatorul obiectivului dar el este specificat in detaliile obiectivului. Intr-o fotografie facuta cu un astfel de obiectiv obiectele apropiate se vad mari, cele indepartate se vad foarte mici si obiectele din planuri diferite au  marimi disproportionate intre ele rezultand astfel un efect interesant pentru cunoscatori. Acesti tip de obiective prezinta in general urmatoarele caracteristici: au o distanta focala foarte mica (dupa cum sunt si clasificate in cazul de fata), au un camp de claritate mare si un camp de cuprindere la fel de mare, claritatea imaginii se obtine mult mai usor, au o distorsie a imaginii marita, miscarile aparatului se resimt mai greu, perspectivele sunt deformate si poseda un gabarit si o greutate comparabila cu obiectivele normale (18-70mm).
           ●Normale(all around): sunt obiectivele cu dimensiuni medii si o distanta focala ceva mai mare ca a celor wide, indeosebi 18-70mm. Aceste obiective sunt cele mai folosite si vin de regula impreuna cu aparatul de fotografiat formand impreuna un kit. Sunt foarte utile deoarece au o plaja focala diversa de la 18 mm – wide si pana la 70 mm – photo fiind genul de obiective ”all-around”. Dat fiind faptul ca majoritatea kit-urilor vin cu acest tip de obiective ele raman si cele mai raspandite dar si printre cele mai ieftine si ciudate din punct de vedere tehnic si optic. Acest tip de obiective lucreaza bine in multe situatii fotografice, cum ari fi: fotografie de vacanta, instantanee, portrete, evenimente zilnice, etc. Astfel cu un singur obiectiv acoperim ceea ce am face cu doua obiective diferite, scutim in acest fel bani, munca (cu schimbatul si transportul obiectivelor si al celorlalte accesorii ale fiecarui obiectiv in parte),etc,  dar totul de limiteaza la distanta focala. Pentru un astfel de obiectiv la o distanta focala de 50 mm ii va corespunde un unghi de 46 º . In aceasta categorie intra si obiectivele cu distante focale medii 18-35mm care sunt folosite in locuri inguste si atunci cand distanta dintre subiect si aparatul de fotografiat este mica, atfel pentru o distanta focala de 35 mm ii va corespunde un unghi de 63 º. Pentru aparatele DSLR ”full frame” la care senzorul este de 35 mm o focala de 35 mm va fi perceputa exact nemaiavand si factorul de crop ca la celelalte modele de senzori, imaginea astfel captata se aseamana cu cea perceputa de ochiul uman si totodata este si standardul in fotografie in materie de imagine.
            ●Teleobiectivele: sunt acele obiective mari ca dimensiuni si mari ca si distanta focala. Distanta focala incepe de la 70 mm si poate tine pana la 300 mm. Dat fiind faptul ca obiectivele se dezvolta mereu limita de 300 mm ramane valabila doar pentru teleobiective iar ceea ce trece de 300 mm se vor incadra in super-teleobiective, momentan  doar obiectivul de 1200 mm l-am descoperit ca fiind cel mai mare dar cum obiectivele sunt si ele ca si aparatele fotografice intr-o continua dezvoltare aceasta limita de 1200 mm va fi depasita ramanand ca singurul lucru care pune intr-adevar probleme sa ramana unghiul de focalizare care la 1200 mm este doar de 2 º 05̉. Acet tip de obiective sunt folosite indeosebi pentru evenimentele sportive, pentru fotografia in natura, unde nu se poate ajunge foarte aproape de subiect fara a se simti in pericol si a fugi/zbura, pentru peisaje si fotografii de la distante mari si foarte mari, in functie de obiectiv. Printre caracteristicile unui astfel de obiectiv distingem: aducerea obiectelor indepartate intr-un plan foarte apropiat si magnificarea lor ceea ce duce la comprimarea planurilor aflate in adancime si au o deformare a perspectivei mult mai mici, subiectele sunt mai bine separate de fundal, luminozitatea scazuta si o calitate scazuta a imaginilor la focalele super mari si ungiuri de cuprindere mici, gabarit si greutate mare, au un camp de profunzime mic, claritatea imaginilor se realizeaza mult mai greu, miscarile aparatului se simt mult mai usor, au o distorsie si o curbura de camp mai mica in comparatie cu celelalte obiective si pretul lor este exorbitant de mare pentru unele modele.
Totusi odata cu cresterea dimensiunii focale a obiectivelor scade luminozitatea acestora. E mai greu sa luminezi in mod natural un tunel mare in comparatie cu unul mai mic.
             ●Mai exista si obiective cu distanta focala fixa ,din punct de vedere optic obiectivele cu distanta focala fixa (de ex: 50mm sau 28mm) ofera o calitate mai buna a imaginii, distorsiuni mai bine controlate si o luminozitate marita si o profunzime de camp mica. Pe de alta parte, obiectivele cu distanta focala variabila (zoom) sunt mai versatile, oferind o gama mai larga de posibilitati de fotografiere, fara a mai fi necesara schimbarea obiectivului. Totusi, obiectivele cu un factor de zoom mare, deci un interval larg de distante focale (de exemplu 28-300mm), ofera un compromis in ceea ce priveste calitatea imaginii si distorsiunile.
In cazul aparatelor DSLR Full Frame, distanta focala a obiectivului este aceeasi cu distanta focala perceputa. In cazul aparatelor foto dotate cu senzor de dimensiuni reduse, distanta focala perceputa este mai mare decat distanta focala a obiectivului datorita marimi mai mici a senzorului fata standardul “full-frame”, de 35mm. Acesta, in termeni non-tehnici, este un fel de “crop” pe care il inregistreaza senzorul in comparatie cu un full-frame. Diferenta dintre senzorul cu marime standard si cel redus poarta denumirea de “factor de multiplicare”.
        In cazul aparatelor foto DSLR Canon dotate cu senzor in format ASP-C, factorul de multiplicare a distantei focale este de 1.6x iar in cazul aparatelor Nikon cu senzor DX este de 1.5x. Asta deoarece senzorul Nikon DX este de 1.5 ori mai mic decat dimensiunea standard a unei pelicule de film de 35mm. Daca luam ca exemplu un obiectiv cu distanta focala de 50mm, pe un body Canon distanta focala perceputa va fi de 80mm (50mm x 1.6), iar acelasi obiectiv pe un DSLR Nikon va avea o distanta focala echivalenta de 75mm (50mm x 1.5) ceea ce presupune o distanta focala mai mare pe un obiectiv cu o distanta focala mai mica. De aici reiese faptul ca distanta focala a unui obiectiv este data mereu in comparatie cu standardul de 35 mm pe film dar ea este influentata mereu si de senzorul aparatului fotografic, atunci cand obiectivul nu este folosit pe aparatul pentru care a fost creat (obiectivele nikon pot fi folosite pe aparate fotografice Canon si invers ).
In prezent,  producatorii de obiective au in gama lor de produse doua tipuri de obiective: cele “optimizate” pentru aparate cu senzor de dimensiuni reduse (gama EF-S la Canon, DX la Nikkor sau DC de la Sigma) si cele “clasice” ce pot fi folosite si pe aparate cu senzor redus dar si pe full-frame. Daca un obiectiv clasic  functioneaza si pe aparate cu senzor redus, nu acelasi lucru se poate spune despre cele dedicate senzorilor mici. Aceste obiective nu functioneaza pe aparate cu senzor full-frame deoarece imaginea proiectata pe senzor este optimizata ca dimensiuni pentru senzorul mic si nu acopera intreaga suprafata a unui senzor de dimensiuni standard.


Partea a -II-a

Tipuri de obiective fotografice:

               ●Fisheye: aceste obiective au o distanta focala foarte mica (indeosebi sub 15mm) permitand unghiuri de fotografiere foarte mari, aproape de 180 º, de exemplu un obiectiv cu distanta focala de 15 mm va avea unghiul de cuprinde de 180 º, unghiurile de cuprindere difera in functie de producatorul obiectivului dar el este specificat in detaliile obiectivului. Intr-o fotografie facuta cu un astfel de obiectiv obiectele apropiate se vad mari, cele indepartate se vad foarte mici si obiectele din planuri diferite au  marimi disproportionate intre ele rezultand astfel un efect interesant pentru cunoscatori. Obiectivele de tipul fisheye pot fi combinate cu obiectivele de tipul lensbaby rezultand un lensbaby cu un camp de cuprindere foarte mare.

●Macro
:  In aceasta categorie intra si obiectivele dedicate macrofotografiei. Aceste obiective au o distanta focala indeosebi cuprinsa intre 50 mm si 200 mm. Pentru ca o fotografie sa fie macro ea sa respecte standardul de 1:1, redand astfel imaginea la scara de 1:1 (un obiect de 1 cm in natura va avea tot 1 cm si in fotografie),  distanta focala fiin diferita in functie de obiectiv, deci putem avea si obiective macro cu distanta focala de 50 mm si de 200 mm ea depinzand de fotograf si de imaginatia lui. Pentru macrofotografie se pot utiliza si celelalte tipuri de obiective non-macro folosind functia de macro din aparat dar standardul de 1:1 nu va mai fi respectat. Se mai pot utiliza si inelelene inversoare cu obiectivele montate invers , chiar multi fotografi profesionisti fac asta, tuburile de extensie,  sau mai nou au aparut si filtre pentru macro care permit o focalizare mai buna si cu obiectele non-macro si chiar si cu cele macro putand astfel sa ne apropiem tot mai mult de subiectul de interes. Desi pe piata exista obiective foto pentru aparatele DSLR ce au titulatura de “Macro”, multe dintre acestea nu ating decat un raport de reproducere maxim 1:2 sau 1:3. Asta inseamna ca un obiect fotografiat la un raport de 1:2 apare pe senzor la o dimensiune de doua ori mai mica decat este in realitate. La 1:3 dimensiunea imaginii pe senzor este de trei ori mai mica. Asa cum spuneam mai sus, astfel de obiective nu ating performante macro in adevaratul sens al cuvantului ci, mai de graba, sunt “pseudo-macro” permitand apropierea de subiect, dar fara a reproduce o imagine la scara 1:1. Trebuie mentionat faptul ca cea mai mica vibratie in fotografia macro poate distruge o fotografie si de aceea se prefera lucrul cu obiective care au stabilizator de imagine incorporat si cu trepiede.
          ●Lensbaby: Lensbaby, compania,  produce o linie de lentile de aparat foto care combina un obiectiv simplu  cu un burduf sau minge si soclu mecanism pentru utilizarea in efecte fotografice speciale,  permitand camerei moderne sa obtina efecte asociate indeosebi camerelor  video . Obiective Lensbaby pot fi utilizate pe camerele care acceptă lentile interschimbabile, in principal, de  35mm sau DSLR. Distanta focala a obiectivelor  Lensbaby este de aproximativ 50 mm, făcându-l un obiectiv normal in format 35 mm. Obiectivele Lensbaby au abilitatea de a muta zona de focalizare oriunde in cadru iar zonele aflate in afara focalizarii au un blur special si interesant. Momentan exista patru tipuri de obiective lensbaby: Muse, Composer, Control Freak si Scout. Acest tip de obiective sunt cel mai greu de folosit dar imaginile rezultate, pentru cei pasionati, sunt exceptioanale.
         ●Tiltshift: sunt niste obiective speciale care permit corectarea perspectivei dintre lentile si senzorul aparatului foto tragand si rotind lentilele obiectivului fotografic in toate partile pana cnad obtinem imaginea dorita. Acest tip de obiective sunt folosite de fotografii prosesionisti in fotografia de arhitectura (fotografia profesionala deoarece fotografia artistica de arhitectura se bazeaza pe alte principii).

          ●Obiective cu stabilizare de imagine: sunt obiectivele care au incorporate in ele si functia de reducere a vibratiilor aparatului in timpul fotografierii. Obiectivele Canon care au stabilizare de imagine pe langa nume au si IS (Image Stabilizer) trecut in denumirea lor iar cele Nikon VR (Vibrance Reduction), nu conteaza firma care produce obiectivele deoarece sunt si alte tipuri de obiective compatibile cu aparatele mentionate dar care pastreaza aceste litere pentru a face diferenta cu cele fara stabilizare.

Clasificarea obiectivelor dupa tipul monturii.

        ●Dupa montura: obiectivele aparatelor fotografice pot fi demontabile sau fixe. Cele demontabile se pot clasifica dupa tipul de montura, in functie de firma producatoare, in:
-obiective cu montura FX/DX – pentru aparatele Nikon
-obiective cu montura EF/EF-S – pentru aparatele Canon
-obiective cu montura Md – pentru aparatele Minolta
-obiective cu montura K – pentru aparatele Pentax, Rikoh
-obiective cu montura OM – pentru aparatele Olympus
-obiective cu montura M/R – pentru aparatele Leica
-obiective cu montura E – pentru aparatele Sony
-obiective cu montura DC – pentru aparatele Sigma

            ●Clasificarea obiectivelor dupa tipul diafragmei.
        Diafragma este un sistem, de obicei variabil, aflat in centrul optic al obiectivului, cu care se poate varia cantitatea de lumina care strabate obiectivul, dar si profunzimea de camp si uneori chiar claritatea imaginii.
Si aici ca si la distanta focala obiectivele pot avea diafragme diferite. O diafragma mica, ca si numar (f/1;f/1.4;f/2;f/2.8) presupune patrunderea unei cantitati mai mari de lumina, in aceasta categorie intra obiectivele luminoase; o diafragma cu un numar mai mare (f/16;f/32f/64) va lasa foarte putina lumina sa patrunda pana la senzorul aparatului si imaginea va fi mai intunecata, aici intrand obiectivele intunecate. O diafragma mare (f/1;f/1.4...f/2.8) o intalnim indeosebi la  obiectivele cu o distanta focala mai mica (obiective wide), pe cand o diafragma mai mica (f/32,f/64...) o putem intalni la obiectivele cu o distanta focala mai mare (teleobiective), ”vezi exemplul cu tunelul de mai sus”. Obiectivele cu o distanta focala mare pot avea si ele o diafragma mare dar sunt in general mai scumpe fata de celelalte tipuri de obiective.
         Obiectivele fotografice se mai pot clasifica si dupa sistemul de focalizare (manuala sau automata) folosit. In functie de exerienta si in functie de necesitati, la un moment dat, orice fotograf va folosi ambele variante de focusare. Focusarea manuala se foloseste in general la fotografiile macro unde campul de profunzime depinde de distanta focala si autofocusul este de multe ori da rezultate slabe iar autofocusul (indeosebi la obiectivele care permit un autofocus foarte rapid) in fotografia sportiva, in fotografia wildlife, adica acolo unde focusarea trebuie sa se faca foarte rapid si focusarea manuala presupune pierdere de timp si poate chiar pierderea subiectului.
          In functie de performantele micro-motorului ce asigura sistemul de focus al obiectivelor, exista pe piata produse cu un sistem de focalizare mai rapid, mai precis si mai silentios. Acestea sunt de obicei obiectivele high-end dotate cu motor “ultra-sonic” de focalizare. La Canon obiectivele dotate cu acest tip de focalizare sunt notate cu abrevierea USM (Ultra-Sonic Motor), la Nikkor sistemul este SWM (Silent Wave Motor) iar la Sigma, HSM (Hyper-Sonic Motor).
         Obiectivele USM de la Canon ofera si posibilitatea ajustarii manuale a focusului, oricand, chiar si in timpul utilizarii sistemului aufo-focus al aparatului, fara a mai fi necesara alta setare a obiectivului sau a aparatului. Aceasta tehnologie este prezenta si la Nikon cat si la ceilalti producatori, sub diferite forme si denumiri.