30 dec. 2011

Focografie.


Vin cu ceva "hot". Poate va duce gandul la un gratar 8-> dar din pacate nu este vorba de el. Sunt doar doua fotografii facute in timp de ardea papura dintr-un canal, was hot ;)).
This is "barbeque" - micul nostru gratarel din plante, mai putin "frumos mirositor" dar cel putin calduros, la cele minus 4 grade cate erau afara :-ss.



Supravietuitorii unei astfel de urgii stau mirati de cum au putut scapa si se gandesc la ce va fi deacum inainte. Au ramas singuri si neprotejati impotriva unei ierni care lasa de dorit la capitolul zapada, ger, viscol, crivat si tot ce mai tine de ea :(. Pacat ca noua ne place zapada :D.


PS. Ultima focografie e un pic cam neagra pe blog X(, nu stiu dece dar pe laptop se vede mai bine.

8 dec. 2011

Foto-haiku --- studiu de caz.

              Ca de obicei fotografii sunt printre cei mai neintelesi oameni si asa va fi mereu. Fiecare persoana vede altceva intr-o opera de arta si doar cei care inteleg ceea ce a vrut autorul unei opere sa simbolizeze prin acea opera, doar, el are dreptul de a face comentarii cu privire la ea. Asta nu inseamna ca daca autorul a vrut sa zica prin opera sa,  de exemplu, "sa nu taiem padurea", doar cel ce vede tot asta are acest drept, nicidecum, trebuie doar sa poti intelege ceva din tot ce s-a chinuit autorul sa experime.
    Acum trecand la "oile" noastre am descoperit un site foarte bun, http://www.comunitatefoto.ro/ , unde cu mare bucurie am descoperit o comunitate foarte "fotogenica" si cu multe persoane care chiar pot spune ceva prin fotografiile lor, atentie sunt fotografii si nu poze. Sunt multe avantaje pe care le au membrii acestei comunitati dar sunt si chestii originale  printre care doresc sa il specific "Screening"-ul --- adica fotografiile ce intra la portofoliu --- la portofoliu se adauga doar fotografiile care acumuleaza un numar de voturi (mai mult pucte deoarece la un vot poti da intre 1 si 5 puncte iar ca sa treca la portofoliu ai nevoie de minim 40 de puncte fi fiecare vot se poate argumenta printr-un comentariu, din pacate nu toti argumenteaza dar fiecare padure are si uscaturile ei). Pana acum totul e simplu. Alaturandu-ma comunitatii am descoperit si un concurs "Foto-Haiku: Orasul". Citind putin prin descriere si prin paginile site-ului pus pentru studiu amanuntit am inceput sa imi imaginez chestii si chestii legate de haiku-rile puse la dispozitie pentru concurs. Am uitat sa mentionez: "se dau 137 de haikuri si noi va asteptam cu fotografiile". Acum lasand asta la o parte mergem mai departe.
    Trecem direct la subiectul discutiei "foto-haiku". Despartind cuvantul asa cum se cuvine avem, de la coada la cap :D: "haiku"= Haiku-ul este o formă de lirică japoneză, formată din trei versuri, de câte 5/7/5 silabe fiecare. Deşi cea mai concentrată poezie din lume, este mult mai mult decât un simplu poem, reprezentând un concentrat de filozofie, un anumit mod de abordare a vieţii, o stare de conştiinţă specială. Un haiku bun trebuie să pună pe gânduri, să se insinueze undeva, între cele două emisfere cerebrale şi să continue a le ţine (pre)ocupate. Foto=fotografie si asta stiu cu toti. Acum ce este un ""foto-haiku" = Imaginea asociată haiku-ului nu trebuie să ilustreze plat şi cuminte versurile, ci să le completeze, deschizând o nouă perspectivă, un alt unghi de vedere."
  In mare cam  despre asta este vorba in fotohaiku. Pare simplu? Eu va spun ca nu. Dece? Cred ca acesta este un motiv destul de bun "Un foto-haiku reuşit reprezintă o şaradă în trei - a autorului haiku-ului, a fotografului şi a privitorului. Nici unul nu are dreptul la pasivitatea trăirii, altfel nu mai putem vorbi de foto-haiku" iar pentru cei care doresc mai mult si mai mult ajutor se poate folosi si linkul urmator: http://haikuind.wordpress.com/2011/11/29/cum-ilustrez-un-haiku/ . Acum dupa ce ati citit despre ce este vorba si acolo si v-ati facut cateva idei putem incepe si studiul nostru.
     Pentru inceput sa postez si "foto-haiku"-l meu, sa avem material pentru munca.




    Pentru multi aceasta imagine nu zice nimic. Se prea poate pentru ca nici mie nu mi se pare exceptioanala fara putin ajutor care sa ma duca cu gandul undeva. Acum si haiku-l care a stat la baza apasarii pe declansatori si muncii in Photoshop pentru a arata putin mai bine. "Atlas și globul - titanul ţine-n cârcă toate umbrele" haiku care il are ca autor pe Cezar Florin Ciobîcă, caruia trebuie sa ii multumesc pentru ca prin haiku-l creat mi-a deschis ochii catre o noua viziune asupra fotografiei si totodata si celor care au facut posibil ca aceast tip de concurs sa aiba loc si la noi :P. Acum ce spuneti? Mai da de gandit putin imaginea? Daca tot nu atunci sa ne punem pe treaba si sa va dau putin din ajutorul necesar pentru a pune neuronii la treaba.
     Luand rand pe rand fiecare vers o sa debitam cu ajutorul creierului idei si ce se mai poate debita cu el :)).

=>  "Atlas și globul" - Cred ca despre Atlas se stie din "Legendele Olimpului" sau din cultura si civilizatia greaca din vechime. Acum mai exista si muntii Atlas din vestul Africii care parcurge Marocul, Algeria si Tunisia, muntii in care, probabil, vestitul "Heracle"/"Hercule" l-a descoperit pe titanul Atlas, titanul care tine bolta cerului in spate, si a indeplinit si ultima munca la care fusese condamnat, link ajutator http://ro.wikipedia.org/wiki/Atlas_%28mitologie%29
   Ce legatura are imaginea cu Atlas? Pai sa incepem sa punem neuronii la treaba. Coloana infinitului, opera vestitului nostru sculptor Brancusi mereu va fi o opera care te pune pe ganduri. Infinitul trece dincolo de nori, dincolo de stratosfera si celelalte straturi care mai protejeaza Pamantul si continua spre ceea ce este in exterior. Ce e in exterior doar Atlas mai stie, el stie ce tine in spate si de ce ne protejeaza. Coloana infinitului poate fi asemanata cu titanul Atlas. Dece? Prin simplul fapt ca este nemarginita, puterea ei de a tine cerul in spate si de a fi dincolo de el, pantrunzand astfel in nemarginirea universului. Acum coloana infinitului ca coloana infinitului dar ce cauta si masa tacerii acolo? Simplu :D, zic eu. Masa se poate confunda cu Pamantul (Terra), planeta de care trebuie sa tina departe cerul ca sa nu o striveasca. Scaunele care sunt niste sfere taiate in doua si asezate una peste alta pot fi confundate cu "Calea Lactee". Dupa cum se stie, in vechime se credea ca planelete se invart in jurul Pamantului ;). Totul merge perfect atat timp cat este oferita siguranta, atat timp cat nu intervine nimic in starea de echilibru in care se afla universulsi nimic nu are voie sa strice aceasta stare. Asadar titanul are o misiune foarte importanta nu doar dificila din punct de vedere fizic.
     
==>  "titanul ţine-n cârcă" - aici intra in joc copacii. Se poate observa ca unul dintre castani parca scoate crengile din coloana infinitului. Ajutorul acordat coloanei pentru sustinerea universului care o apasa destul de greu. Ceilalti castani ofera si ei un ajutor coloanei, universul este destul de greu pentru ea. Toate acestea se pot interpreta ca bratele titanului, bratele cu care tine universul si il fereste de Pamant si de galaxia noastra. Pe marginea lacului se pot observa niste banci; Atlas nu poate ajunge la ele din cauza apei, nu se poate aseza jos sa se odihneasca ci trebuie sa ramana ferm in statura pe care o are de protector al Pamantului. Asta ne face sa ne gandim la responsabilitatea cu care trateaza Atlas/coloana situatia in care se afla, acea de protector. Dece are el aceasta misiune foarte importanta? Din simplul fapt ca oamenii simpli nu sunt indeajuns de puternici si indeajuns de responsabili cu tot ceea ce fac si astfel se poate pierde echilbrul universului si odata cu asta se distruge totul.


===>  "toate umbrele" - acum este randul lacului si reflexiei sa isi spuna povestea; umbra unui obiect nu este decat o reflexia acelui obiect. Pe lac sunt proiectate toate umbele personajelor din poveste (Atlas, Calea Lactee, Pamantul, Universul, bratele lui Atlas). Si in in propria reflexie Atlas tot tine cerul in spate. Toate sunt la fel, reflexia poate fi confundata cu o alta dimensiune, una mai buna care se pare ca pentru el tot nefasta este; nefasta din punctul de vedere al greutatilor pe care trebuie sa le indure. Nu poate renunta la povara care ii este menita sa o suporte mereu, se stie ca titanul Atlas era nemuritor si povara trebuia sa o suporte tot timpul. Se mai poate observa in reflexia din lac faptul ca universul nu este chiar asa curat pe cat credem noi, este plin de mici obiecte (stele) care ii pateaza limpezimea si care ii afecteaza frumusetea. Umbrele universului incearca sa strice echilibrul in care se afla totul iar in reflexie/umbra reuseste asta. In lumea umbrelor totul este posibil doar Atlas in schimb ramane la fel, "Iar eu in lumea mea ma simt ... Nemuritor si rece" ar putea spune Atlas. Deci Altas trebuie sa isi indeplineasca misiunea pe toate planurile, cel real si cel ireal.

 In mare cam despre asta este vorba in acest foto-haiku, cat de reusit o fi nici eu nu stiu, stiu doar cei ce fac foto-haiku de mult mai mult timp in comparatie cu mine. Ma bucur ca am descoperit si aceasta latura a fotografie pe care as dori sa o aprofundez din toate punctele de vedere. Sper sa reusesc.
Multumesc pentru atentie dragi cititori!